Din depărtare se aude
Ca un oftat pierdut pe veci,
Un tremur stins, pe strune reci,
Purtat în suflet si-n inimă.

Se-ascunde dorul în arcuș,
Prelins pe coarde ca un plâns,
Si noapte tristă, fără stele,
Își cântă propria durere.

Un strop de timp, un fir de vânt,
Și melodia curge-n gând.
Ca visul dus pe ape line,
Ce plânge, încă, pentru tine.

Și-n noaptea mută, fără glas,
Doar cu vioara am ramas,
Și-un cântec trist, un dor tăcut
Pe strune reci, purtat de vânt.