ÃŽn clipa asta ne-am pierdut,
Nici înainte, nici trecut,
Doar pulsul blând al nemuririi,
O rază prinsă-n zborul firii.

Timpul s-a șters, nu mai există,
Doar noi, un vis ce-n cer persistă,
Un suflu cald, o mângâiere,
O stare de extaziere.

Ne-am risipit în vânt, în gând,
În abisul lumii, fremătând,
Dar n-am căzut, ci ne-am unit,
Într-un fior nedeslușit.

Nu trup, nu margini, nu sfârșit,
Doar arderea de infinit,
O clipă-n care ne-am retras,
Și-n care veșnic am rămas.