poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ când vrei să te îndrepÈ›i spre Olimp, dar ai greÈ™it sensul ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-14 | |
Ne rătăcim pe cărări paralele,
Priviri stinghere se-aprind și se sting, Ne ținem în umbre cu gesturi rebele, Dar inima știe că nu ne desprind. Trecem ca umbre pe holuri străine, În valuri de oameni ce-și au propriul destin Jucăm un teatru, dar noi știm prea bine Că masca ne cade când nu mai privim. Ne ținem departe cu gesturi precise, Ca doi actori ce-și joacă uitarea, Dar umbrele noastre, pe coridoare ucise, Soptesc că noi ne-am tăiat chemarea. Și totuși, în noapte, când nimeni nu vede, Se zbate un dor vinovat și aprins, Ne mințim, ne respingem, dar inima știe Că singuri ne-am dus către propriul declin. Ne spunem că astfel iubirea se stinge, Că aceasta se spală cu timp fără glas, Dar undeva, sub tăcerile reci, O șoaptă se zbate și cere un ceas.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate