Când am ieșit din sanctuar
Luna sta pe cer între luceafăr
Și o altă stea care părea
La fel de importantă
Doar pentru ea.

De-a lungul străzii care venea
Pe de-a stânga privirii se înălța
Turnul Eiffel prins în plasa
Firelor unui paing care
Sorbea din el sângele
Energiilor seculare.

Am rămas o clipă și am privit
Împietrit și nu mai pot uita
Privirea cu care am văzut
Luna peste pământ
Și ce mai era.

De pe cea mai înaltă treaptă a ieșirii
Sanctuarul în carne-mi creștea.

Privirilor mele cerul nopții însă
Adăuga străluciri de întuneric
Pe care nici o zare a rugii
Nu mi le mai înserase
ÃŽn inima mea.