se aude așa cum stelele s-ar ciocni unele de altele
și nu știe nimeni cine a început.
dar știu eu că tu ai fost, că unde plînge o lacrimă
mai pot plînge două, tu ai fost

cînd am sunat să îmi răspundă durerea,
tu ai fost, atunci cînd pielea mi se face de cameleon
care interpretează cele mai decolorate poezii,
cînd singura culoare care mai rămîne din mine
e galbenul dintre degetele cu care țin țigara

tu ai fost, îmi simțeam viața cum transpiră prin piele
și în fiecare respirație te strigam de un milion de ori

tu ai fost, merg pe străzi de nebun și uneori, brusc
intru într-o bulă de aer în care strălucesc incandescent
ca filamentul unui adevăr,

azi îmi scot singur gloanțele ca un șarpe care își schimbă pielea
trag dintr-o țigară, cînd suflu e ca singurătatea rătăcită
merg pe o stradă care și ea merge pe o altă stradă
și nu știu încotro mă duc

e ca atunci cînd ești la început și îți alegi un nume
și tot ce știu e că suni ca un țipăt, ca o bombă
care își leagănă copilul mort
tu ai fost, treceai lent ca o femeie prin viața unui bărbat

cred că există destulă dragoste pe lume, și între noi
încît să vezi un minut cum lumina se face întuneric și invers
dar, poate mai important, ai lăsat o urmă de pas pe inima mea
cum a lăsat armstrong pe lună