trece calul, trece, cu șaua-ntr-o parte

împăcat cu soarta de căluț dresat,

spre pădurea unde din inele sparte

spaima și mirarea, grijile,-au plecat...



trece calul trece... di, măi, cal stilat!...

te-nsoțesc plăceri, ochii marii arte,

toate câte-n urmă, sure, le-ai lăsat

se așează-n mine ca un semn de carte:



plină de veruci pielea unei broaște,

coada de șopârlă, dinții lipitorii,



ochiul fix de șarpe, chipul unei hoaște,

pipăitul știmei, croncănitul ciorii...



di! calule, di!... du-te und' ți-e-a paște!

unde nu-ți-s lupul, unde nu mi-s norii...