Tu din priviri pe mine mă înlături,
Te naști în zări, murindu-mi în odaie
Și dorul meu mă spânzură și taie,
Spre-a mă-mbăta cu vinul stau alături.

Neturmentat de ochii tăi, văpaie
Gunoaiele de pe-amintire-mi mături
Singurătatea mă-nvelește-n pături
De gânduri trupul mi se încovoaie.

Oglinda îmi e propria icoană
Și în mizantropii mă venerez
Și tot a trece, vremea e tirană.

ÃŽn umbre caut oul cel cu miez
Din care o să iasă înger, hrană
A rugăciunii de pe meterez.