Am cules cu inima aceste versuri,
Ca pe niște flori,
Cu gândul să ți le ofer drept mărțișor,
Alt dar, să-ți fac, în prag de primăvară,
Nu am,
Decât amar,
Pe care-l țin închis, precum într-o cămară,
În suflet,
și mă înfrupt din el,
când vreau ca să mă doară,
sau să mă ung la rană,
Ași fi putut ca să le las
ca să se ofilească-n călimară,
petală cu petală,
frunză lângă frunză,
Dar am ales să ți le-ofer,
Luându-mi-te și drept muză