Iubindu-te făr loc și fără vreme
Doar în eter și-n clipa de vecie
La Domnul fac în vis ucenicie,
Dar cugetul pornește a se teme.

Că între-a fi sau nu stând mijlocie
Mi-e dragostea și parcă vin blesteme
În gura demonilor să o cheme,
Născută-i către o zădărnicie.

Acest amor e-amăgitor ca-n stele
Lumina-n feerie fără trup,
Ca raza lunii, valul să o spele.

Când liniști, noaptea, gerului erup
De se jupoaie și a pietrei piele
Pe geamuri tu îmi ești de roze stup.