poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-02-23 | |
cînd încă nu te știam dar trebuia să cobori în mine pe o scară cum picură apa
din cer pe pămînt și nu se lasă sedusă de vînt n-ai venit nici acum, am radioul deschis și în vis mai fumez o țigară la o vînătoare de cerbi, nu vreau să mă crezi dar fumul e speranța unui sărut pe care cîndva ai să-l vezi nu sunt un om trist, dar plîng două roșii în locul meu am o emisiune înregistrată în cap, nu mai știu ce să fac sunt prieten doar cu luna am o țigară aprinsă, o votcă-n pahar și viața e tristă cum aș aștepta pe cineva să-și sufle mucii la mine-n batistă am o emisiune înregistrată în cap, e sigur sunt un tîmpit la pătrat, dar pe cerc nu sunt singur am o țigară aprinsă, o votcă-n pahar și viața e tristă n-ai venit nici acum, am radioul deschis și în vis mai fumez o țigară la o vînătoare de cerbi, nu vreau să mă crezi dar fumul e speranța unui sărut pe care cîndva ai să-l vezi poate, poate, poate doar exploratorii lumii de mîine să mă facă să simt că nu-s cîine stau cu viitorul în față ca un pinochio care vrea o singură ață poate, poate, poate șterg înregistrarea mîine, să nu mai aud universul șoapte, șoapte, șoapte, acum au tăcut cînd am simțit prima oară iubirea ca o supernovă în rut am crezut că am o înregistrare cu tine atît de rău m-a durut sunt un idiot la pătrat sau absurd ca o salată de frunze în pînze de păianjen atît de tare m-a durut, o minge dezumflată care n-a mai fost aruncată la coș, am fost un fraier, am așteptat, n-am nici un reproș sunt doar un radio mort, pus pe o frecvență uitată o să întristez cîndva un robot înainte să-i moară și lui bateria ascultînd povestea mea, toată.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate