I.
prietenul meu imaginar poetul costel m-așteaptă în prag are mâinile legate cu otgon de vapor de toate fantasmele ce-l vizitează noaptea în somn și îi lasă pe trup urme de gheare și colți vino îi zic corăbiile cu absint ne așteaptă la crâșma din colț vom călători spre tărâmuri nemaivăzute pline de făpturi din alt regn poate cynocephal acolo vom prinde în undiță făpturi fabuloase și poate chiar pe frumoasa fără corp pe care tu o ștergi zilnic de praf ca pe un bibelou

II.
n-am băut nici două pahare am fumat doar o țigară camel poate carpați c-am și ajuns pe insula care atârna de tavanul unei catedrale ca un candelabru uriaș în lumina ei plină de candoare am locuit fericiți ca în burta mamei cu noi pe etaj locuia o bătână ce alunga îndrăgostiții din scară și doi poate cinci nepalezi mirosind a mortar iată de ce d-zeu ne vorbea jumătate în maghiară jumătate în limba mlui allah îmi crescuse barba și poate de asta nepalezii mă credeau un sfânt bizantin și nu mă salutau atunci pe scară te-am întâlnit mi-a plăcut la tine totul sânii coapsele mai puțin colții care spuneau lămurit că trupul e rezervat pentru străini

III.
însă cel mai apropiat de tine a fost recunosc poetul costel care ți-a pus poeme în cutia poștală și faianță pe hol de atunci vecinii se plâng că din pereți se aud gemete și un glas de femeie plângând ai putea fii tu doamnă dacă nu te-ai fi îngrășai de nu mai încapi în poem spune d-zeu cu vocea nepământeană a poetului cărtărescu poate a poetului costel oricum amândoi se străduiesc să ne convingă pe știripesurse.ro că femeile sunt niște trandafiri de sharon ce înfloresc din creierul lor