Fiecare dintre noi
se crede cel mai cel;
că ești tu, Dumnezeu și un cer.
Ce să mai ceri?
Până-ntr-o bună zi,
când te vei trezi la metrou;
O să scuturi din umeri,
însă se va-ntâmpla din nou.
Și din nou, și atunci,
o să te lovească:
Ți-ai dat jumate din viață
pe tutun și Fetească.
Dumnezeu să te ferească
ce-a ajuns din fiul său,
dar atunci realizezi ca un bou:
Nu-i filmul tău!

E doar o critică anemică.
Crezi că e doar în capul tău?
Serios, ăsta nu-i argou,
Nu fi erou!
Toarnă-ți un pahar,
lasă-te pe spate și privește:
Viața e oricum scurtă,
dar de belele cine te ferește?

Nu mai poți scăpa,
contractul e semnat,
pactul încheiat;
Ce rost mai să te zbați,
oricum te-ai înecat.
Când vei fi mort, iar cei din jur
vor încerca să-ți vorbească,
să-i dai în lături;
Așteaptă o minune cerească!