aș vrea să iubesc o femeie
pînă și-ar deschide primul caiet de la scoală
unde făcea bastonașe și visa că sunt eu

mă începea mereu de la capăt de rînd și mă greșea
dar apoi iar începea, iar începea
și mă uitam la bastonașe, eram omulețul lui gopo
ea era muza adormită a lui brîncuși, dar nu-i păsa

și mă începea mereu de la capăt de rînd
încet, cu migală, cum ar avea răbdare și iubire o mie de ani
cum am privi cerul pînă cad toate stelele
până se coc toate perele

aș iubi o femeie ca tine, te-aș iubi și aș pune ceva din tine
în curcubeu
să stea invers, să visez, să te visez
mereu

aș iubi o femeie ca tine, te iubesc cum sub chipul tău pe cale
să mă țină ca apa pe isus
eu m-am scufundat, eu m-am supus

mă înec, nu înot, sunt mîinile mele care te țin, și sculptează în chin
cum sculptez în ploaie, în curcubeu, o nouă culoare
iubesc o femeie ca tine,
ce fericire e fericirea, nu-i o întrebare