ÃŽn cadrul ferestrelor
Este înrădăcinată lumina.

E prinsă între pereții caselor
Cu înflorite glastre și cu perdele
De după care privim întuneric
Împrăștiat printre stele.

A fi, aici, înseamnă a-ți aminti
De ceea ce crește în interior
Unde, în orizont, dincolo
De draperii efemere,
Ochiul este strivit
De golul enorm.

Un adânc în care fructul
Ce pe ram din flori, ca o dungă,
Din sfârc de zvâcniri adună
Și crește în sine spirale
Cum în ferestre lumina
Goală zarea îmbumbă.