În Vața de Sus, sub cer de lumină,
Se naște Arsenie, sfințenia divină.
În școli, facultate e-o minte briliantă,
Credința și știința-i fac viața vibrantă.

Student strălucit, urmă medicina
Să scoată din trupuri umane rugina,
Dar el nu numai trupuri voia ca să dreagă,
Ci suflete multe - pe-o viață întreagă !

Distins teolog cu burse și premii,
Termină și alte mari școli ale vremii:
Cu mare succes se lansează-n pictură,
Pictând Ateneul cu dezinvoltură.

Atras de-adânci crezuri, atras și de cruce,
La Muntele Athos duhovnic se duce.
Acolo-n tăcere profund s-a rugat
Și sufletu-n slavă mai sus și-a urcat...

Revine în țară cu har și cuvânt,
Iar faima îi crește, privit ca un sfânt.
Prin școli, mănăstiri și biserici, mereu
Sădea-n orice om un Slăvit Dumnezeu !

Ca stareț slujește prin mari mănăstiri,
Traduce largi pagini din cărți de zidiri;
Prin predici aruncă cuvinte de foc
Ce-nfurie-ateismul și-l bagă în șoc.

Prin trei arestări sub regim infernal,
Bătut și-njosit, e trimis la Canal
Unde, în taină, colegilor săi
Le predică-n șoapte, pândit de călăi.

Când după detenții, zdobit a scăpat,
Sfântul Sinod orice titlu i-a luat
Și-Arsenie Boca prea mult urgisit,
Bolnav și bătrân ca martir s-a sfârșit.

Iar azi, la Prislop, e mormântul lui sfânt
De pelerinaj și de har pe pământ -
Un spațiu vibrând de multă credință,
De jertfă sfințită și de biruință.

Pe când Patriarhul l-a canonizat,
Un semn de-aprobare li s-a arătat,
Când chipul icoanei luci de lumină -
Dovezi că sfințirea-i râmâne deplină !

Glen Ellyn, 8 februarie 2025