MOTTO:

„Latina gintă e regină
Între-ale lumii ginte mari;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.”

(Vasile Alecsandri - „Cântecul gintei latine”)

Pe coline Carpatine, limba mea română cântă
Peste-ntinsul plai de aur cu-a ei muzică ne-ncântă
Și-o auzi prin mii de sate și orașe luminoase
Cum românii îi pronunță vorbele-i melodioase ...

Este-o limbă-atât de dulce pentru multe milioane:
Un balsam plin de noblețe, cu arome vechi, romane,
Dar și cu surori frumoase pline toate de candoare
Cum e limba-italiană cu-a ei muzică-n frazare.

Dintre toate, -i surioara care-i seamănă-n cuvinte
Și în ritm plin de cadențe - din latina lor sorginte,
Unde Roma, vechea Romă capitală de imperiu,
Se mândrea cu mari construcții, arte, lirici - vast criteriu;

Căci de-acolo mai răsare altă limbă elegantă,
Cu parfum plin de magie și de glorie galantă,
Cu accente-încântătoare, nobile, mereu finale,
Iar aceasta e franceza cu prestanțe mondiale

Precum azi e spaniola cu puteri mari de unire
Prin flamenco ori prin tango, prin poeme de iubire.
Altă soră-i portugheza cu fadouri grațioase,
De la Lisabona-n Rio, unde-s sambe voluptoase.

În final - surori mai mici, precum blânda catalană,
Semănând cu spaniola - a Iberiei icoană,
Iar galego și-occitana sunt mărunte, delicate,
Prima-n Spania - și-a doua în Italia-s aflate...

Toate-aceste limbi frumoase sunt mândria omenirii,
Toate sunt Ginta Latină, campioane-ale vorbirii:
Un tezaur de cultură și de spirite-mpletite
Ce împing întreaga lume pe-nălțimi nebănuite !

Glen Ellyn, 3 ianuarie, 2025