Nu-și leapădă nici iarna-n geam cojocul
Nici de cleștar în teatru trandafirul,
De Ariadne-n primăveri e firul...
Actor fiind, în geruri îmi duc jocul.

Și frigul pân la oase-mi cere birul
Și parcă nu m-aprinde nici norocul
Travaliului de-a scrie de-i sorocul
E înzecit de patimi ca delirul.

Nu am peniță-n vârf cu veci cuvinte
Și-mi picură zadarul din stilou
Poeților cei mari nu știu morminte.

ÃŽn propriul meu cel viitor cavou
Nu fi-va vis, doar pumn de oseminte
Și mică umbră-n urma-mi, de ecou.