Nimicnicii, parfumuri, dar și broaște
Te rad de pe la cap și subsuoară
În fața ochilor târzii de vară
Sunt doar alt om, târziu și mai de obște.

În casa mea, trăsurile-s de ceară
Ce au venit, căldură iar să-mproaște
Laleaua mult prea mică, cea de Paște
Eu nu mai țin la tine, ca aseară...

Căci stelele mă cheamă, de cu para
Cea scursă, pe din oasele celeste
În mine, iar, trosnește primăvara,

Dar numai-reîncarnării-i dau de veste.
Căci, nu păstrez nimic, sunt Ilioara
Ce a plecat, deja, în ton, poveste...