Sub blândul cer valah, senin, strălucitor,
Un maestru al satirei triumfale,
Cu vorbe iscusite-apare, cu umor -
Și-acesta-i ION LUCA CARAGILE.

Diverse firi din jur diseacă-al său condei,
Nu iartă niciun viciu, căci sunt multe
Prin mahalale, străzi cu telelei -
Ori snobi politicieni, vârfuri inculte.

Năvalnici comedii pe veci teatre-au umplut
Cu personaje vii, nemuritoare,
„O noapte furtunoasă” un veac a străbătut,
Precum și-acea pierdută, tainică „Scrisoare...”

Lung șir de generații vor râde-aplaudând
Viața-n culori din „D'ale Carnaval...”,
Iar în „Momente, schițe”, citite rând cu rând,
Descoperi geniul pur și colosal.

Lovind ipocrizia și viciul zi de zi,
Pe mulți Mitici mărunți i-a deranjat.
Și despre maestru porniră a scorni
Că două scrieri sunt un plagiat...

Procesul ce-a urmat zdrobi zvoniștii,
Dar plin de scârbă, de durere plin,
Maestrul a pus iute cap restriștii
Și de la noi se mută la Berlin.

Acolo moare, fiind adus în țară,
Unde pe veci de neuitat rămâne,
Că-n inimi arta lui ne e comoară
Sclipind pe cerul nației române !

Glen Ellyn, 28 ian. 2025