O haină pentru suflet…

" Mi-ar trebui o haină pentru suflet ...
Dar numai mama îmi știa măsura bine."
Și-mi alunga frigul c-un zâmbet…
Și c-un fular,făcut doar pentru mine!

Iar pentru inimă-mi avea un leac,
Plăcinta ei de mere ,plină cu iubire
Gustul divin și cu miresme care-mi plac
Totul părea în jur mirific,multă fericire!

Avea trudite mâinile când pâine frământa
Mici cum erau,dar cuprindea cu ele raiul…
De îngeri’nconjurată,când doine ea cânta,
O ascultam,uitând,ce greu ne este traiul!

Și-n suflet mi-este frig și sunt pierdut…
Măicuța nu-i cu mine acum,este plecată…
Doar mă gândesc la ea…și mi-a trecut
Și haina sufletului mă încălzește îndată!

Liviu-12.09.2024