Mă rog de Tine, Doamne, dă-mi adâncul
În gândurile mele, că-s ne-nalte
În ape luna-n ceru-mi să exalte
Precum era când ieri eu fost-am țâncul.

Pe bidiviul vremii celeilalte
Îmi tremura-n genuni de sus oblâncul
Și des legam de basme dulci tărâncul
Trăsuri de vis sub mine să tresalte.

Acum în valuri slava îmi e mică
Și cu zadar căruța mi-o răstorn
Iar calul din grumaz a răni ridică.

Un fum de foc de paie urc pe horn
Povestea n-are Făt-Frumos, să zică
Un cântec de speranță mâine-n corn.