urc scările. obişnuitul drum spre casă.
azi gheata dreaptă are-un scârţ...
dar dacă e un scâncet sub picior de treaptă?
un gând ciudat: poate că-s bloc şi eu...
da, chiar aşa. urc şi îmi zic:
până la glezne sunt parter, şi urc.
etajul unu până la genunchi,
până la şold etajul doi,
etajul trei până mai sus c-o palmă de buric.
etajul patru până-n gât.
dar capul?
la uşă ajuns deschid şi mă bufteşte-un râs:
mansarda ta-i cu fluturi...

interesant. urcuşul nu mi-a afectat
de data asta suflu...