Iar valul în bucăți desface luna
Și stelele sunt cuie la coșciuge
În tină a muri să îl conjuge,
Tot ninge neființă-n ierni întruna.

Mi-e pielea ca bătută de măiuge,
Nu se întrece frigul cu minciuna
Și-i parcă la furat de totdeauna
Privirii trandafir pe geam să-njuge.

Tu lepădându-ți clipei orizontul
Veneai să-ți țin în perne reci de cald,
Un uriaș de ghețuri ne dă ghiontul.

Când tălpile în nor pe cer îmi scald
Alerg pe sus făcând în veci pe tontul
Iar tu aduni luminile în fald.