Pe-o pistă arsă sub soarele-aprins,
Un sportiv aleargă, cu trupul întins.
Din lacrimi și trudă, din nopți fără somn,
El face din vise un aur enorm.

În arena durerii, și-a pus jurământ,
Să lupte, să cadă, dar să se ridice oricând.
Cu pielea străpunsă de spini de oțel,
A câștigat gloria cu chin și cu zel.

Dar în Casa cea Mare, un alt personaj,
Un politician, crescut din miraj.
Nu știe de muncă, nici de vreun efort,
El doarme și guiță, un trist „confort”.

Un scaun moștenit, ca pe o avere,
Din tată-n fiu, merge mai departe-n tăcere.
Nu sânge, nu lacrimi, doar vorbe deșarte,
Un teatru ieftin ce ține departe.

Sportivul suferă, dar rămâne erou,
Politicianul râde, cu sufletul gol.
Unul clădește, altul dărâmă,
Unul e cerul, altul – țărână.

Căci lupta cinstită aduce respect,
Iar trândăvia naște doar dispreț.
Din drac, fiul dracului crește mai mare,
Un cerc de minciună, o rană ce doare.

Dar speranța-n popor e o flacără vie,
Că sângele drept va aduce mândrie.
Că luptători ca sportivul de jos
Vor schimba lumea într-un chip frumos.