muzica m-a scos din nefirescul zbucium,
fredonează și vântul rapsodia iubirii,
se înalță-n văzduh acorduri de bucium,
în inimă s-a deschis portalul fericirii.

compun o serenadă pentru muza mea,
cu ea am scris poemul timpului sortit,
o chem mereu lângă mine să stea,
mai avem împreună multe de făurit.

în lumina muzei văd limpede viața,
este ghidul meu în lumea literară,
mi-a clădit cu poezie fortăreața,
împărtășesc cu ea o bucurie rară.

poezia mă hrănește are gust de pâine,
produce frenezie pentru azi și mâine.