nu știu unde ești, tot aprind lumina, bricheta
în întunericul ăsta, aprind lanterna de la telefon
în întunericul ăsta și sper să fii aici, nu ești, măcar țipă
să te pot auzi, măcar plîngi să te pot auzi, măcar
visează să te întîlnesc în visul meu

nu ești în întunericul ăsta, însemnă că aici
nu e întunericul nostru
nu ești în întunericul acesta
nu e întunericul nostru
cel în care ne ciocnim privirile ca mașinile fără faruri
cînd te ating și gemi, cînd te mîngîi și suspini
ca ecoul într-o prăpastie
te iubesc, tu taci, te iubesc, tu taci
nu ești în întunericul acesta

nu știu unde ești, port tricoul pe care ți l-am împrumutat
cum te-aș îmbrăca pe tine, pantalonii pe care i-ai purtat
cum aș intra în tine, citesc o carte cum te-aș căuta
și te mîngîi în somn, te mîngîi în somn, cînd aprind lumina
pe mine chipul tău îmi apare, o mînă invizibilă parcă l-ar desena
de parcă ai putea să fi, să fi, să fi aievea

nu ești în întunericul ăsta, însemnă că aici
nu e întunericul nostru
nu ești în întunericul acesta
nu e întunericul nostru
cel în care ne ciocnim privirile ca mașinile fără faruri
cînd te ating și gemi, cînd te mîngîi și suspini
ca ecoul într-o prăpastie
te iubesc, tu taci, te iubesc, tu taci
nu ești în întunericul acesta

îmi sună telefonul și vibrează a tine
dar nu suni tu, sună durerea din mine
îmi încălzesc palmele pe calorifer și trag o țigară
mă mîngîi pe față, știu că nu ești tu, viața-i amară
am pană la inimă, n-am niciuna de schimb
sting lumina, țigara, te caut, degeaba mă plimb

nu ești în întunericul ăsta, însemnă că ăsta
nu e întunericul nostru
nu ești în întunericul acesta
nu e întunericul nostru
cel în care ne ciocnim privirile ca mașinile fără faruri
cînd te ating și gemi, cînd te mîngîi și suspini
ca ecoul într-o prăpastie
te iubesc, tu taci, te iubesc, tu taci
nu ești în întunericul acesta

nu ești, nu ești, nu ești
nu în întunericul acesta
lumina noastră a sărit în fereastră
și nici în ea nu ești

ce anotimp a fost ăsta
ce dureri în povești
nu ești
nu ești
nu ești