Fantasm de frig, fior de fum tot suie,
Dansează-n foc din codru smulse lemne
Acolo a rămas o rană-ndemne
Să nu mai frângem arborii statuie.

Da-n gura sobei de poveste-s semne
Moșneagul plozilor visări descuie
Din săniuș nu-și numără cucuie
Copiii tac sub ploi cu basm, solemne.

Eu mai mănânc o literă drept hrană
Spre-a scrie versul meu cel mai frumos
Dar sângele-i băut sub stea tirană.

Din colosalul sine nu sunt os
Cuvânt străbun al meu nu are strană
Și propriul rai nu-mi este credincios.