Şi poate că iubirea atâta de bolnavă
rotind în constelaţii destinul său flămând
va-ncremeni în spaima ce tremură suavă
zărind străfulgerarea ce tremură în gând


Şi poate-atunci când Logos pierind în noi mutaţii
va adânci misterul ce zace-n precuvânt
îmbrăţişaţi în rugă căzând din gravitaţii
ne-o ocroti cu milă extazul cel mai sfânt


Şi poate că-ntr-un spaţiu pierdut în vagi abisuri
ce nr-o cuprinde tandru – prizonieri – când strig
înfiorând cuvinte în vechile înscrisuri
ne-o regăsi păcatul fin irizat cu frig


Şi poate-un Prinţ-Lumină cu ultimul său spin
Ne-o ţintui acolo atuncea şi – Amin…