îmi place pădurea
cu aerul ei curat
cu păsările ei cântătoare
dar pădurea mi-a spus:
locul tău nu e aici

îmi plac toate, și cerul
cu holdele lui de stele
și oceanele pline de insule
și deșerturile cu oaze suspinând
după gurile celor însetați
și muntele privind de sus lumea
și câmpiile cu iarba lor învelind
somnul tuturor înțelepților
dar toate mi-au spus:
locul tău nu e aici

îmi place și poemul acesta
prin care încerc
să fiu pretutindeni
dar și el îmi repetă:
locul tău nu e aici

dar unde e locul meu
unde, unde?

în oglinzi sunt mereu mai bătrân
în oameni mă simt
ca și cum n-aș mai fi
iar visele se termină mereu
înainte de a începe

îmi place și umbra
dar umbra tace și-și roade lanțul
ceea ce-mi dă de-nțeles
că locul meu nu e aici

cobor în mine
traversez sângele
ca și cum aș traversa
cele șase râuri ce separă
infernul de lumea viilor
ajung la inimă
dar inima îmi răspunde:
locul tău nu e aici

cobor și mai adânc
de undeva, de departe
se aude o voce:

întoarce-te!
locul tău nu e aici

mă întorc
și ajung în spatele măștii
și toți, și toate îmi spun:

acum știi