Era frig și totul gri
Și trăiau cu ochi-n patru;
Glas uitat în colivii,
Fratele-l trăda pe altu;

Și uitându-se în spate,
Au văzut în urma lor,
Pâlcuri, pâlcuri de armate:
Sângele străbunilor;

Și-adunându-se cu toții,
"Tatăl Nostru" ca să-l cânte,
Și-au strigat, plângând, și morții
Să se scoale din morminte;

Și cu piepturile goale,
Cum au fost mai înainte,
Au ieșit cu mic cu mare;
Inima zbătea fierbinte;

Și cerându-și toți în cântec,
Libertatea lor pierdută,
Le-au trimis în ochi și-n pântec:
Gloanțe; Moartea fiindu-le redută;

Și-au crezut din moartea lor,
Cei rămași în libertate,
Vor sădi un viitor
Să-l trăiască-n demnitate;

Dar mișei și trădători
În picioare au călcat,
Sângele Eroilor,
Si-asta e de neiertat...