Când ginerele-n curte-a venit,
Soacra l-a privit și-a șuierat: „Nenorocit!
Cu ce-am greșit să te primesc?
Ești vai de capul tău, grotesc!”

„Uite, mamă-soacră, ce-am adus,”
Spuse ginerele, timid, supus.
Dar ea, cu glasul de tunet spart:
„Un buchet de flori?! M-ai și dezgustat!”

La masă, soacra, cu gura-n toi:
„Carnea-i arsă, supa-i de noroi!
Cum să mănânc, să nu mă otrăvesc?
Ai noroc că încă mai trăiesc!”

Când ginerele, săracul, s-apucă să bată-un cui,
Soacra-i strigă: „Vai, ce lucru haihui!
Tu bagi cuie ca un măgar beat,
De mirare că peretele-a răbdat!”

Dar într-o zi, el, plin de amar,
S-a dus la crâșmă, hotărât să bea clar.
Și-a zis printre pahare, strigând în zori:
„Mai bine cu dracul, decât cu-așa soacră în culori!”

Când s-a întors, cu chef și avânt,
Soacra-l aștepta pe-același front:
„Bețivule! Trântor de doi bani,
Cine te-a vrut, să-și ia înapoi banii?”

Dar ginerele, de data asta șmecher:
„Da, mamă-soacră, ești un spectacol de isterii!
Când n-ai ce face, să-mi țipi mereu,
Parcă-mi pari clona unui gândac în zbor buze-n flăcări zău!”

Morala poveștii? Stai liniștit:
Când soacra te prinde, ești prăjit.
Dar dacă înveți să râzi, haios,
Viața cu ea poate fi... deloc plictisitoare!