Te-am așteptat lângă fereastra

Prin care mă privea răsăritul

Dolofan și plin de pistrui,

Iar altădată apusul blând

Se culca ușor pe pleoape

De parcă eternitatea

Îmi încreștinase ființa.



De-acolo, sub cerul infinit

Stropit în culorile irisului

Te-am strigat în ecouri mii

Care s-au pierdut în haos,

Ca Perseidele fugace

Lăsând dâre strălucitoare

Pe retina ochilor umezi.



Și doar atunci când am tăcut,

Îmbrățișând gândurile oarbe,

Ți-am auzit fluturii din glas,

Coborând sub inima mea,

Agățată de nodul din gât,

Șoptindu-mi dulcea iubire

Sub umbra timpului efemer.