acesta este un parc altfel
mai întunecat mai verde mai prins în sfori
și trepte de lemn
bucăți din copacii tăiați
pe după ei mă ascundeam cândva de lume

sforile jucau păpuși
spuneau povești
uneori plângeam în timp ce alții râdeau
însă ele aveau sufletul mânuitorilor
treceau prin mine tot felul de întâmplări

cele de-acum înlănțuie copaci
au ceva straniu în fiecare vibrație
cunosc pași de copii
se zbenguie odată cu ei
riscant și teribilist

bate vântul unei lumi sofisticate în care
curajul stă în extrem

dar sforile se rup