străluciri botează noi vlăstari de viață,
ape adânci cristaline saltă în priviri,
candela iubirii luminează ziduri,
bucurii supreme se aștern peste veac,
sunt leac și pace și mângâiere.

visuri și melodii sunt toate câte-au fost,
dincolo de munți e nestinsul zbor,
căderi să mântuiască până la apus,
ploi de agheasmă peste lume se scurg.

continuu pe vetre se coace pâinea dulce,
în oameni se coace veșnicia sfântă,
sub cerul care poartă stele-n colier,
clipind în marea-i bunătate.