Soarele se juca printre jaluzele.
Razele lui modificau umbre pe podele.
Tu nu erai acasă să vezi zebra luminii
Pentru că niciodată nu ți-ai propus
Să îmi fii inima rădăcinii.

Partea din care priveam în strălucire
Trecea dinspre cer prin fereastră
Ca unda din zarea albastră
Împletită în alb și negru
Îmbumbiată a răsărire.

Priveam în urmele luminii stinse
De pe podeaua unde se lăsau cuprinse
Din cerul luminos în care îi strălucea
Soarelui, ca o scânteie ce fulgera
Din lovitura care o mărginea,
Ultima parte din inima ta.

Printre lamele jaluzelelor soarele
Ca fluturele cu aripi arse cădea
Risipindu-și ființa în umbrele
Pe care de-a lungul privirii
Cu care îl urmăream
Din sine cădea.