Mănunchi de vise-n cer…


Mă rog doar Ție,Doamne,cu ochi de lacrimi plini,
Ce cad pe răni din suflet și se transformă-n spini…
Arată-mi,Doamne,calea spre-un cer fără de nori,
Iar lacrima ce-mi cade să se transforme-n flori!

Aș vrea de poți,Tu,Doamne,tristețea s-o alung
La inimile triste ce le-ntalnesc…cu bucurii 
s-ajung,
Iar de-am călcat in drumu-mi,cumva pe un tăciune…
Vreau vorbele-mi din viață să-mi fie în rugăciune!

Din lacrima pierdută din sufletu-mi,acum stingher,
Aș vrea să crească flori ,mănunchi de vise în cer…
Să-mi curăț spinii toți ce mi-au făcut doar rău…
Să-mi fac loc doar speranței,cer ajutorul Tău!

Și când pustiul se va transforma-n izvoare
limpezi,
Un colț de rai cu flori,în suflet vei avea,de crezi
Și stând în închinare…Te rog!…cu a mea tărie,
Prefă-mi tristețea,Doamne-n mereu în bucurie!


Liviu-04.09.2024