Tu azi mai stingi un an, teluric tată
Şi leaturi multe mâine să-ţi trăiască!
Eşti încă foc pe-a vieţuirii iască
Şi calea cea de veci nu ţi se-arată.

Îţi cresc pe gânduri flori a şti să nască
Şi-n viaţa ta puţine-au fost erată
Îţi venerez cunoaşterea ta toată
În sfat ce-mi dai cu vocea ta firească.

La ceasul ăsta-ţi spun cuvânt de rugă
Tenebre ale mele să le ierţi
Fiind, greşeala că mereu mă-ndrugă.

De existenţă codrii tăi sunt fierţi,
Când te-i băga pe la Divin drept slugă
Pe urma ta de ieri să nu mă cerţi.