Sfârșitul lui noiembrie a însemnat zile friguroase și nopți geroase. În unele seri de duminică se întâmplă să plouă neîntrerupt. Asta nu poate însemna decât o seară perfectă pentru a merge la un recital de poezie ce va avea loc într-un spațiu dintre cele mai neconvenționale. Adică un fel de hală în mijlocul căreia se află o presă tipografică plină de butoane și un fel de platformă la capătul acelei prese. Sigur, nu știu dacă presă tipografică este denumirea corectă pentru construcția cu aspect industrial din acea încăpere (să întrebi un milenial ca mine ce este o presă tipografică este ca și cum ai întreba un zoomer ce este o mașină de scris), dar nu m-am putut abține să nu învârt câteva butoane de pe acea consolă – de la Lancelot Hogben încoace știm că industrialismul, chiar și cel dezafectat, face parte din viața noastră. Anyways, am găsit un scaun liber și am așteptat să înceapă recitalul de poezie.
Actrița Ana Maria Cratiță a citit o selecție Jorge Luis Borges, în timp ce actorul Laurențiu Tudor a citit din poezia lui Pablo Neruda. Mulți critici și specialiști în literatură spun că proza lui Borges nu poate fi înțeleasă fără poezia sa, iar proza este tot un fel de prelungire a poeziei – ei bine, în lectura Anei Maria Cratiță am văzut ceva bine temperat, adică echilibru între audibil și contactul vizual cu publicul – o bună introducere acea filosofie atât de borgesiană a individului care știe că, în marea schemă posibil absurdă a lucrurilor, doar memoria îi mai poate consolida identitatea. Citind versurile ,,Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită/alături de fiecare ființă nu se va mai repeta niciodată’’, vocea actriței părea că preface lectura într-o discuție a unor prieteni care tocmai au realizat că a lor prietenie nu se va mai insera în țesătura cotidiană ca înainte. Am obsevat că Ana Maria Cratiță nu a încercat să interpreteze prea mult poezia borgesiană, adică nu a citit cu intonație, cum ni se tot spune la școală (alături de vechea întrebare ce a vrut să spună poetul?). Și bine a făcut, deoarece această poezie presupune un fel de înțelepciune care nu se pretează la revelarea abilităților actoricești, ca să spun așa, ci i se potrivește o rostire banală, dar care să transmită celui care ascultă o anumită căldură umană. Presupun că așa se întâmplă cu toate acele producții estetice extrase din vechile literaturi, gen de la Iliada la saga-urile Scandinaviei medievale. Lectura lui Laurențiu Tudor (directorul Casei de Cultură Traian Demetrescu) mi s-a părut oarecum plată, dar asta-i un lucru bun, în contextul în care Pablo Neruda scria o poezie a vieții trăite sub toate aspectele ei, plus trimiterile la muncitorii prinși în luptele lor pentru drepturi. Din când în când eram pe mobil, ceea ce nu m-a oprit să mențin contactul visual cu cei doi și să remarc cum Laurențiu Tudor citește un vers precum ,,cine nu se lasă ajutat’’, fiind momente când vocea lui devenea empatică și mi-aș fi dorit să-l fi întâlnit și eu pe poetul laureat Nobel. Asta deși Cărtărescu ne spune să nu strigăm niciodată ajutor. Cumva, ascultându-l citind versuri Neruda, ai spune că Laurențiu Tudor se apropie de imaginea acelui prieten care vrea să-ți transmită ceva în acele momente de singurătate.
Recitatul de poezie a avut loc în cadrul proiectului TIPOGRAFIA Art Hub, sprijinit de Gazeta de Sud și găzduit în fosta Tipografie de Sud. TIPOGRAFIA Art Hub presupune artă vizuală, performativă și literatură. Tot în cadrul Tipografiei hub a debutat, luna trecută, spectacolul ,,Dureri Fantomă’’, după Vasili Sigarev, în regia aceluiași Laurențiu Tudor, cu Valentin Motroc, Radu Tudor și Theodora Bălan, dar și spectacolul-invitat ,,Groapa lui Iov’’, cu Dragoș Andronie, Ionuț Botoroagă, și Petri Ștefănescu, în regia lui Dragoș Andronie. Apoi mai este Feel True Impro, o trupă de teatru improvizat. Asemenea inițiative sunt un model pentru dezvoltarea unor expresii artistice în afara contextelor instituționale – tinerii actori și/sau absolvenții Departamentului de Arte și Media trebuie să se asocieze în echipe teatrale, să traducă și să scrie teatru, inclusiv să-și adapteze propriile lor texte – modele ar fi proiectul de teatru politic pilotat de David Schwartz și Michaela Mihailov sau teatrul feminist rom al echipei Giuvlipen. La fel, diferitele spații abandonate, locuri industriale dezafectate ale orașului ar putea fi reconvertite în spații pentru lecturi publice, spectacole, și concerte în aer liber. La urma urmei, spectacolul este acel amestec de natură, exterior și antropicul citadin.

TIPOGRAFIA hub, 25 noiembrie 2023: recital de poezie cu Ana Maria Cratiță (Jorge Luis Borges) și Laurențiu Tudor (Pablo Neruda).