poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-10-19 | |
Steaua mea păzitoare,
dacă merg la sat sau la țară cerul îmi pare foarte mare și clar Iar apa este bună, rădăcinile mele sunt de vedere pe lângă izvoare, subțiri Aș vrea să mă lăsați singură, chiar aici... Miriade de stele, o grămăjoară de stele, unde curge poezia prin apă și se amestecă cu apa, dansează în ea... Tu, Cea Mereu Clară, singurătatea este pecetea mea, să o înmulțesc atunci mai bine cu șapte Iar vântul să alunge preoteasa departe de lume... retrasă în mine, găsesc căldură de soare și izvoare și un castel, înăutru o fetiță cu părul de aur care mă așteaptă Mult timp s-a jucat așteptându-mă cu ghemul de lână iar eu am picioarele lungi și de lână..., Masa e pusă, dar cine să mănânce dintre merele stricate cu pâine (”Surâde...”) în ochi, e o geană care îmi înmulțește cu bine Misticismul păturilor de acoperire, îți dau darul, din mine. Cerul albastru și tainic e mare și nu îl dau pe pământ de mormânt... Moartea mea, să îți fie milă de stele, sărăcia este în mine, așa că o alung cu trei câini de rasă și mult lut Casa săracă se curăță de ultimul dintre păianjeni și mătur, cu o mătură bună, las să cadă tava de carne și de plăcinte coapte cu argilă, să cadă pe jos. Steaua mea păzitoare, sunt bine, coboară-mi o rază, tu să stai liniștită că preoții or să vină la rugăciunea întreagă Mirtul se zbate, căci e bătut de vânt și e bărbia vântului, care îl risipește pe câmpii și pe dealuri Mirtul dă mir Mirtul bleastămă, preoții se plimbă în cete până lângă Mănăstire, Dar mie cine îmi dă apă, ia, atunci, să îmi caut din nou izvorul și poate fântâna, sunt bănuți de aramă, în ea Steaua mea păzitoare, tu să stai liniștită, căci meditez, sunt pustnic și sunt haina mea. O să fiu vie, apa nu e veștedă când în ea cad fire de ierburi prea vechi, uscăciunea Bogăția își face lut și piatră, în mine, nu mai spun de plânset, dar tac.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate