sunt ultimul romantic,
nu mai este timp să-mi plâng de milă că îmbătrânesc,
iau repede de pe internet rețeta fericirii pentru veterani,
să o adaptez nevoilor mele simple și modeste.
trebuie să se cicatrizeze zâmbetele rănite în lupte de tot felul, care nu au depins de voința mea fragilă.
un prieten virtual îmi spune să cred în steaua mea
chiar dacă se află la mii de ani lumină.
mai iau câteva gânduri și le frământ ca pe un aluat
care crește repede și mult.
o pâine de lumină coc pe focul inimii,
o împart să am câte o felie în fiecare zi din săptămâna
în care foamea începe să roadă din pietrele tăcerii.
mai am câteva idei cu care să îmi apăr raiul făgăduinței
de nebunii timpului mascați ca niște baroni de modă veche.
sunt ultimul romantic în inima mea mare încape toată lumea
care și-a pierdut iubirea și încrederea la jocuri de noroc.
am câte un sentiment de iubire pentru fiecare durere care nu poate fi vindecată de pastilele cu prețul foarte ridicat.
mai am de oferit acestei lumi viziuni care pot cuprinde
toți codrii în care cântecul se îmbină cu lumina inamovibilă.
mai am de povestit la șezătoarea toamnei despre bucuriile
adunate cu trudă în experiențe saint fiction.