Chiar sub munții înalți, este o pădurice mai rară
Și foarte scumpă, un țârâit de greiere să se audă cum cântă din iarbă
Unde este o cabană pădurarul ei să îi pieptene părul lung de aur
Apoi să o trimită să culeagă frăguțe are doar doisprezece ani
Și miere pe buze, crede în cântecele unduite ale păsărilor întâlnite
Linxul o așteaptă în depărtare
Dar nu se apropie decât să urle la urs
Este cumințenie,
Pentru ea păsările sunt albe și altele sunt albastre
Așa sunt și șosetele mele, albastre cu dungi de smântână
Visele sunt mereu cu ciocolată, prin ele
Bănuți
Cu staniol arginitiu
Cumpărate de la ABC-ul care pe toate le are la un preț mic pentru păstorițe
Nu te teme, te voi prinde în brațe te voi acoperi cu pântecul înăuntru
Într-o zi
În cabana unde muntele nu are nicio povară
Cu care să mă prăvălească prăvălească prăvălească
Chiar dacă și eu sunt o stâncă stâncă o stâncă
Plină de plânset umed...
Firișoare...
Eu nu pot cădea, sunt o stâncă
În curând peste lume o să se așeze zăpadă zăpadă zăpadă, cât cotul.