acum când mă pierd cu firea în maldărele de întuneric din corneea ta spartă de lumină
copilul din mine zgârie cu mânuțele murdare de lapte pereții toracelui meu
interpretează acolo închis ca într-o cutiuță muzicală
un cântec viu
lovind coastele mele ca pe niște clape ale unui xilofon organic
scuturând pudra de bebeluși depusă acolo cu mulți ani în urmă de
căsnicia viermănoasă a părinților mei
notele muzicale vascularizate
măduva vibrând sub freamătul firav al tendoanelor supuse la presiune
epiderma cum se întinde până la ruperea suprafeței protectoare
un cuțit
nu mai este o aramă pentru carnivore
ci un capriciu

sufletul sună a singura bucătăr de carne scăpată pe jos într-un abator abandonat
alonja ecoului bate-n pereții de metal mutând movile de praf
mizeria persistă chiar și într-un mediu steril
cu carne sterilă
și copii sterili
efervescența petelor de întuneric colcăie în contururi vii
ca viermii în carnea stricată
ți-e frică de întuneric până când înveți să iubești maldărele de întuneric din corneea altcuiva