Ce viață-n poezie-ar fi ieșit

de nu s-ar fi bulit un colț de cub

când s-a izbit puternic de un tub

(sau, mai precis, de capătul teșit).

Așa și eu, căzut în cercul tău

ca bobul de piper într-o sarma,

am provocat o mare halima,

că toți păreau pișcați de duhul rău.

În joc de glezne, ar fi fost altfel,

n-ar fi ieșit nici cubul din țâțâni,

nici tu pe mine n-aveai să mă-ngâni

pupându-mă duios pe portofel.

Apoi, ne-am fi-ndreptat spre-un loc șarmant

să degustăm ceva revigorant.