iubesc drept ca flacăra unei lumînări
însă în preajma ta iubirea arde sferic ca atunci cînd nu e gravitație
și mă încalț cu inima
cînd plec să fumez stelele

am muzica pașilor tăi pierduți treptat pe asfalt
foșnetul atît de pur al lunii pline
care se trage singură pe nas pe drumul dinaintea mea
umbra e grea dar trag de ea ca de un camarad rănit

vino, vinuri verzi îmi vin în cale
și flacăra îmi arde mîna ca lui mucius scaevola
luna e corabia mea beată, îmi poartă pașii pînă fac gaură în inimă
ca în talpă

să numim asta dragoste, cînd întunericul îmi dă de băut
și farurile unui camion îmi dau acel sărut.