ea știa să vrăjească atît de bine făina
că o transforma în cuvinte
și cînd îți mîncai inima pe pîinea ei înghițeai cuvintele
trupul tău devenea de sticlă
iar lumea trecea prin el
ca printr-o lentilă care îți proiectează
viața și moartea una peste alta de nu mai înțelegi nimic

riga leo domnea peste gîndaci
într-o văgăună unde lumina era atît de rară
încît și întunericul se lovea cap în cap cu el însuși
și avea inima atît de goală
că îi creșteau ciuperci de așteptare și ciuperci de regrete

și singurătatea era în el așa de mare
că trebuia să vezi doi dumnezei sărutîndu-se
și ariana farmazoana chiar la el veni
pe trei covoare zburătoare
și îi frămîntă toate gîdurile de făcu din ele o pîine
din care îi opri pe dumnezei din sărut

și dintr-odată riga leo se coapse
ca un răsărit bine făcut
și gîndacii învațară să zboare
și groapa din sufletul lui se făcu tot mai mare
că acum intră în ea și dumnezeii pe bune
și cei poponari
și bat la ușă vreo trei satani non-binari

iar farmazoana ariana începu să frămînte lumina
să facă o pîine mai mare
să trăim toți în ea
că umbla vorba pe aici dar se auzea pînă altundeva
că poți să mănînci cu iubirea
și să potolești fîntînile de sete

iar riga leo cu paharul plin spuse că poate să bea orice venin
atîta vreme cît farmazoana ariana
poate frămînta timpul și dumnezeu va face ciuperci pe limbă
că nu a fost cuminte
vă spun și vouă, luați aminte
există o dragoste atît de mare că universul trebuie să facă mai mulți copii
să înțeleagă ce e dragostea.