e toamnă, sânge cristic dă uitare

în ceasuri de beţie sorb clipită

tu nu mai eşti de văzul meu răpită

în racla vieţii vântul bate tare.

ţi-e-aproape depărtarea, grea ispită

parfum de doruri zarea toată are

fiori de frunză-n gliilor altare

te cheamă-n vis să fii de basm iubită.

un reavăn e-n a stelelor grădină

că de lumini întregul cer e ud

adie sorţi acolo-n fruntea lină.

şi taina ta în gânduri o aud

de miez de adevăr cum mai suspină,

e încă Mărul dintre noi mai crud.