Coşmarul muge, spaime-s să străpungă
În clipe soartă de nebun pătrunde
Se-aşază ierni în tristele secunde
Şi frigul are-n şoapte vorba lungă.

E oare când şi neştiind pe unde
Un rigă beznei frica stă să ungă
Pe zări de groază e de rană dungă
Şi părul gândurilor mi se tunde.

Zadarnica peniţă zace-n gheaţă
Zăpezi sub ea speranţele nu-mi ning
Şi poezia nu mă mai învaţă.

Statuia veşniciei luptă-n ring
Şi-mi este de murit în a mea viaţă
În fiecare ceas când taine-ating.