e înspăimântător
am trăit doar în mine
din filme din cărti
fără să țin minte nume
văd sunt respir doar microexpresii
am trăit doar în mine
din muzică
fără să țin minte versuri
din visele mele
și ale altora
din mișcările lor pe stradă din bârfele lor
m-am machiat cu secretele lor
cu care-mi stă mai bine
ce mă avantajează în funcție de sclipirea din ochi dintr-o zi
mi-am impus să fiu pe rând
el ea ei ele
curva nebuna înțepată
degradată
atee călugăriță frigida fragilă nesuferită
ce sunt dincolo de mănunchiuri de genuri și trenduri și etichete de borcane
ce sunt dincolo de ce-mi place de ceea ce nu-mi place
dau tot la o parte
ca niște pahare goale care mă enervează când le văd pe masă
se sparg și
sunt eu
pixel negru pe fond alb
o tăcere cât o piatră
artă moartă
sunt eu
cea mai goală cutie de sub brad
împachetată perfect
cu puțină poezie scrisă pe spate

mă mai iubești?

voi face un cenaclu de poezie unde poezia va fi muțenie
să vedem a cui muțenie e mai profundă
sunt atât de goală
că îmi vine să mănânc un pulover gros de lână
și să beau clor
eusuntdoarcândtacșiteating
ce ești tu
o tăcere cât o piatră
sufocată
de mașinării pline de idei și istorii regurgitate de alții
ne manipulăm convenabil și
istoria nu există
e un păianjen și ți se prezintă ca o proteină spike
că realitatea e subiectivă și nu singulară
ai nevoie de toți ca să știi adevărul obiectiv
și de freud
de toate generațiile vii
de la babilon încoace
9.000.000.000x1.000.000 cred nu știu
am fi așa de mulți nu
ar mirosi a putrefactie
da
parcă și văd că am atârna în spațiu la polul sud ținându-ne fiecare de tivul pantalonului celuilalt
pe o scară invizibilă
ca atunci când se cântă veșnica pomenire
dar fără colivă

și poate atunci aflăm adevărul
poate atunci mă vei judeca mai puțin