poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-25 | |
Cuvintele-mi par
ace de foc străpunse în picioare și-n mâini ca un Crist țintuit pe o cruce. Îmi vorbești neîncetat fără să înțeleg, chiar fără să știu dacă duce conversația ta undeva lângă mine, să pot încropi, măcar, piatră cu piatră, altar. Cuvintele-mi par așchii de gheață înfipte în streșini ce curg, se preling neîncetat. Întâmplare ce crește, ce naște și moare, ce scrie, ce spune cumva, orizont în neant, acel monument de gheață și apă ca primăvara, cu soarele ei, să-l topească: nimic n-a rămas, nu-i așa? Cuvintele-mi par azi, o zdreanță lăsată în drum de acel trecător care-și târâie, poate, o ultimă zi, o ultimă noapte, o ultimă stea. Un joc de cuvinte-n oglindă ce curg când aceasta s-a spart; nu te aud, nu te văd, nu te simt, nu te-ating, și-n același ocean din neant mă închid și mă închin turmentat, și-am uitat CINE spune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate