e prinsă în noi cu fire de mătase
din frunza crudă prinde viață fluturele ei
să fie zbor peste livada ce-o porți cu duzi și
cu cireșe legate în codițe se împodobește ispita cântecului
de seară pregătit să fie moale și blând ca o petală
într-un cocon în care se împletesc visele precum
curatele aripi păstrează în îmbrățișarea lor
gustul florilor se simte în fiecare acord pe care
îl primim uneori ca pe un fir de polen ori strop de nectar
sădit adânc e darul pe care ni l-au oferit într-o
perlă pentru suflet zeii din Olimp